Dupa care lucrurile s-au complicat si mai si: femeile pareau foarte interesate de anumite reviste pentru barbati (Playboy si FHM) si mie mi-a picat in mana un Muscle&Fitness. Sa te doara capul, nu alta. De ce ar vrea femeile sa se uite la femei care arata de un million de ori mai bine decat ar putea arata ele vreodata si de ce vor barbatii sa vada poze cu musculosi? Chit ca pozele cu ele erau nuduri si tipii o ardeau pe la sala de forta cu greutati, flotari si alte chestii pe care le gaseam (si inca le gasesc ingrozitor de plictistoare), ceva parea in neregula.

De ce dracu' m-ar interesa un pachet de muschi si ce si cum face el ca sa ajunga si sa se mentina asa? Pe cei care poate asta isi doresc de la viata si de la corpul lor nu-i puteam intelege. In cazul duduilor privitoare la Playboy banuiam ca motivul este evident, si ca, la fel ca in toate filmele porno, dansele aveau in secret fantezii de factura lesbiana cu iepurasele si duduile lascive tiparite pe pagini stralucitoare.

Pe la inceput de liceu am inteles: asa sunt lucrurile. Indiferent de sex, ne place sa vedem si sa tanjim dupa lucrurile si fiintele pe care nu le putem avea. Genocidul copacilor pentru a se obtine sutele
de mii de tone de hartie necesare tiparirii unor informatii obscene de inutile (zecile de pagini irosite cu farduri produse de marile case de moda, sandalute care costa cat o garsoniera, bratari, sau cu tuning pentru masini de sute de mii de dolari, zeci de miscari, seturi si repetari de fitness pe care nimeni nu le face si zecile de baruri in care majoritatea omenilor nu si-ar putea permite nici macar o apa plata) in toate limbile pamantului era un rau necesar.

Toata perioada liceeana a fost trendy, underground, hip. Deci colectia mea (destul de impresionanta) de numere din Playboy cu Pamela Anderson pe coperta (si in "pictorial") a cazut in desuetitutine. Descoperisem reviste, tot "de Lifestyle" tot "glossy" (poate chiar mai glossy decat FHM si Maxim) tot pentru barbati, care contineau, intr-o proportie nesperat de mare chestii pe care vroiam sa le vad si despre care imi facea placere sa citesc: carti si autori, concerte si albume, expozitii, cele mai noi haine si cele mai in voga localuri.

Cam acelasi lucru, nu? Doar ca mai putine pictoriale, mai multa informatie, masini doar pe o pagina, (reclama sa traiasca!) fara fitness. Max (in italiana sau franceza), details (din SUA), Esquire (UK) mi-au oferit o noua perspectiva. Si ani buni n-am mai pus mana pe vreo revista romaneasca de lifestyle. Am vazut cum apareau si la noi pe piata si pe tarabe Maxim, Penthouse, Hustler, zeci de reviste cu si despre masa musculara.

Cu o saptamana in urma am dat bani pe o revista de lifestyle pentru dame care avea ca supliment o revista de lifestyle pentru domni. Moment de curiozitate la casa de la iesirea din supermarket, cu cardul in mana. Deci am vazut, si am pus in cos si revista. Si am avut confirmarea unei decizii intelepte pe care am luat-o din snobism cu mult timp in urma: nu se merita. Oricat de simpatic mi-ar fi fotbalistul de pe coperta, in afara de interviul cu el si un articol bine scris despre manele (care, culmea, nu le infiereaza, mai degraba la explica si categoriseste) restul este vax. Advertoriale despre masini (stiti ce e un advertorial, nu? Un articol comandat, platit si aprobat de importator, dealer, distribuitor care ridica in slavi produsul) care, logic nu cumva ti-ar zice si ce nu face masina, deci n-am citit decat in diagonala. Doua interviuri cu si despre doua formatii de muzica pe cat de diferite (rock si hip-hop) pe atat de depasite si neremarcabile.

Un foto-reportaj (mai degraba expozitie foto pe paginile revistei) despre detinuti tatuati. Multumesc, am mai vazut acealasi lucru intr-un Max italienesc din 2001. Atunci mi-a placut, acum mi se pare futil si furaciune. Din pacate, fotografiile sunt efectuate (cu pricepere) de unul dintre cei mai apreciati fotografi bastinasi contemporani.

Tot din pacate nu ma intereseaza nici articolul despre echipa de basket sau handbal feminin a Romaniei. Nici pozele cu fetele noastre aproape campioane (s-ar merita o discutie despre sindromul si situatia asta de "aproape campioni", dar mai bine nu) si Presedintele nu ma captiveaza. Cateva pagini cu gadgeturi, gimmick-uri si chestiuni uber-tehnice de ultima fita si de o caruta de bani imi retin atentia. Pentru putin timp.

Paginile de moda si ingrijire a corpului abereaza din nou. Mai rau ca in revistele pentru doamne: un pictorial inutil din care nu intelegi exact cum sunt hainele (pozele sunt alb-negru, "la marea arta" dar inutile ca sa stii cum arata exact un pantalon sau un sacou) si niste poze de pe catwalk cu tinute atat de stridente ca ar face pana si un travestit sa se simta vulgar.

Deci: foarte bine ca exista mult mai putine masini (cine vrea/are nevoie/trebuie sa afle zeci si sute de chestii despre masini isi cumpara de regula reviste specializate) foarte bine ca exista mai multe articole.